Transplant de ficat

Transplantul de ficat este indicat pentru pacienții care suferă de boli hepatice ireversibile și care au intrat în stadiul final al insuficienței hepatice. Cele mai comune cauze includ:

1. Ciroza hepatică – Aceasta este cea mai frecventă indicație pentru transplant. Ciroza poate fi cauzată de consumul excesiv de alcool, hepatitele virale (hepatita B și C) sau boli hepatice autoimune.
2. Carcinomul hepatocelular (cancerul hepatic) – Pacienții cu tumori maligne limitate la ficat pot fi candidați pentru transplant, în anumite condiții.
3. Insuficiența hepatică acută – Cauzată de supradoze de medicamente, intoxicații, infecții virale severe sau alte afecțiuni care duc la o deteriorare rapidă a funcției hepatice.
4. Afecțiuni metabolice – Unele boli genetice, cum ar fi boala Wilson sau hemocromatoza, pot afecta ficatul și pot necesita un transplant.
5. Colangita sclerozantă primitivă – O boală rară care afectează canalele biliare, ducând la deteriorarea ficatului.

Pacienții care au nevoie de un transplant de ficat trebuie să treacă printr-un proces complex de evaluare pentru a determina dacă sunt eligibili. Evaluarea include:

• Testele de sânge pentru a evalua funcția hepatică și starea generală de sănătate a pacientului.
• Testele imagistice cum ar fi ecografiile, tomografiile computerizate (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) pentru a evalua ficatul și alte organe.
• Evaluări cardiace și pulmonare pentru a determina dacă pacientul poate face față unei intervenții chirurgicale majore.

Pacienții sunt evaluați și pentru factori precum starea lor psihologică, suportul familial și capacitatea de a urma instrucțiunile postoperatorii și regimul de imunosupresoare.

După ce sunt considerați eligibili, pacienții sunt plasați pe o listă de așteptare pentru transplantul de ficat. Sistemul de alocare a organelor se bazează pe scorul MELD (Model for End-Stage Liver Disease), care ia în considerare gravitatea bolii hepatice pentru a prioritiza pacienții în funcție de urgență.

Transplantul de ficat este o operație extrem de complexă care poate dura între 6 și 12 ore. Iată care sunt etapele principale ale intervenției:

1. Anestezia generală – Pacientul este complet anesteziat pentru întreaga durată a procedurii.
2. Îndepărtarea ficatului bolnav – Chirurgii fac o incizie mare în abdomen și îndepărtează ficatul bolnav, menținând în același timp vasele de sânge și canalele biliare care vor fi conectate la ficatul donat.
3. Transplantarea ficatului sănătos – Ficatul sănătos este plasat în cavitatea abdominală și conectat la vasele de sânge și canalele biliare ale pacientului.
4. Închiderea inciziei – După ce ficatul donat este conectat și sângele începe să curgă prin el, chirurgul închide incizia.

După transplant, pacienții vor petrece o perioadă în unitatea de terapie intensivă, unde vor fi monitorizați îndeaproape pentru a se asigura că ficatul transplantat funcționează corect și că nu apar complicații postoperatorii.

Perioada de recuperare completă poate varia de la câteva luni până la un an, dar majoritatea pacienților pot reveni la activitățile normale în câteva luni. În primele săptămâni după intervenție, pacienții trebuie să evite activitățile fizice intense și să urmeze toate instrucțiunile medicului pentru a preveni complicațiile.

Pacienții care au suferit un transplant de ficat trebuie să ia medicamente imunosupresoare pentru a preveni respingerea organului. Aceste medicamente trebuie luate toată viața și necesită monitorizare atentă pentru a ajusta dozele și a preveni efectele secundare. 

Ca orice intervenție chirurgicală majoră, transplantul de ficat implică anumite riscuri:

• Respingerea organului – Sistemul imunitar al pacientului poate ataca ficatul donat, considerându-l un corp străin. Imunosupresoarele sunt esențiale pentru prevenirea acestui lucru.
• Infecții – Din cauza medicamentelor imunosupresoare, pacienții sunt mai vulnerabili la infecții postoperatorii.
• Complicații chirurgicale – Pot include sângerări, cheaguri de sânge, scurgeri biliare sau îngustări ale canalelor biliare.
• Probleme cu funcționarea ficatului donat – În unele cazuri, ficatul transplantat poate să nu funcționeze corespunzător imediat după operație, necesitând intervenții suplimentare sau chiar un nou transplant.

Un transplant de ficat poate oferi pacienților o calitate a vieții mult îmbunătățită și poate prelungi viața considerabil. Cu toate acestea, pacienții trebuie să ia imunosupresoare pe tot parcursul vieții și să respecte un regim strict de monitorizare medicală pentru a preveni complicațiile.

Recomandări pentru viața post-transplant:

• Urmarea cu strictețe a regimului de imunosupresoare.
• Monitorizarea regulată a funcției hepatice prin teste de sânge.
• Adoptarea unui stil de viață sănătos, incluzând o dietă echilibrată și exerciții fizice moderate.
• Evitarea expunerii la agenți infecțioși din cauza imunosupresoarelor.

Pentru pacienții care nu sunt candidați pentru transplant sau care așteaptă un donator compatibil, tratamentele medicale conservatoare precum medicamentele și modificările stilului de viață pot ajuta la încetinirea progresiei bolii hepatice. Dializa hepatică (bioartificială) și alte terapii pot oferi suport temporar, dar transplantul rămâne soluția finală pentru insuficiența hepatică severă.